mortifica

română

Etimologie

Din franceză mortifier < latină mortificare.

Pronunție

• AFI: /mor.ti.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) mortifica
Infinitiv	a (se) mortifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mortific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mortifice
Participiu	mortificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supune la chinuri fizice sau morale.
2. (fig.) a batjocori, a umili.
3. (v.refl.) a se cangrena, a se necroza.

Sinonime

• 1: schingiui, tortura
• 2: înjosi, umili
• 3: cangrena, necroza, putrezi

Cuvinte derivate

• mortifer
• mortifiant
• mortificare
• mortificat
• mortificație, mortificațiune

Cuvinte apropiate

• moarte
• mortal
• muri

Traduceri

a supune la chinuri

catalană: mortificar (català) engleză: mortify (English) franceză: mortifier (français)

italiană: mortificare (italiano) portugheză: mortificar (português) spaniolă: mortificar (español)

Referințe

• DEX online