muc

Refăcut din pl. muci (< latină mucci)

Declinarea substantivului muc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muc	muci
Articulat	mucul	mucii
Genitiv-Dativ	mucului	mucilor
Vocativ	mucule	mucilor

vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg; bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată
secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări
(pop.) creasta curcanului.

A ajunge la mucuri de țigară - a sărăci cu totul
(Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva) - se spune despre cineva care merge prea des undeva
A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva
Nu dai nici mucii pe el - se spune despre o persoană lipsită de orice valoare

română