muncire

română

Etimologie

Din a munci.

Pronunție

• AFI: /mun'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului muncire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muncire	munciri
Articulat	muncirea	muncirile
Genitiv-Dativ	muncirii	muncirilor
Vocativ	muncire	muncirilor

1. (înv. și pop.) acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online