nora

Vezi și : Nora, norã, noră, Nóra, nòra

română

Etimologie

Din noră.

Pronunție

• AFI: /ˈno.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru noră.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche nora < latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, spaniolă nuera, galiciană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈnɔ.ɾa/
• (oriental) AFI: /ˈnɔ.ɾə/

Substantiv

nora f., nores pl.

1. noră

Sinonime

• jove, filla política

Vezi și

• gendre

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

cehă

(čeština)

Etimologie

Din proto-slavă *nora.

Pronunție

• AFI: /nɔra/

Substantiv

Declinarea substantivului nora
m.	Singular	Plural
Nominativ	nora	nory
Acuzativ	noru	nory
Dativ	noře	norám
Genitiv	nory	nor
Vocativ	noro	nory
Instrumental	norou	norami
Locativ	noře	norách

1. (zool.) vizuină, bârlog

Sinonime

• (zool.) doupě, brloh

Cuvinte derivate

• norník
• norování

Referințe

• Wikislovník
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

• AFI: /ˈnɔ.ɾa/

Substantiv

nora f., noras pl.

1. noră

Vezi și

• xenro

Referințe

• Wiktionary
• Galizionario

---

poloneză

(polski)

Etimologie

Din proto-slavă *nora.

Pronunție

• AFI: /ˈnɔra/

Substantiv

Declinarea substantivului nora
f.	Singular	Plural
Nominativ	nora	nory
Acuzativ	norę	nory
Dativ	norze	norom
Genitiv	nory	nor
Vocativ	noro	nory
Instrumental	norą	norami
Locativ	norze	norach

1. (zool.) vizuină, bârlog
2. (p.ext.) adăpost
3. (spec.; constr.) cușcă, coteț, șandrama

Cuvinte derivate

• nornica
• norka

Cuvinte apropiate

• nornik
• norowiec
• ponor

Referințe

• Wiktionary
• Wikisłownik

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche nora < latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu galiciană nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

• AFI: /ˈnɔ.ɾɐ/

Substantiv

nora f., noras pl.

1. noră

Vezi și

• genro

Etimologie

Din spaniolă noria, care provine din arabă ناعورة (nāʿūra) < limba siriacă ܢܥܘܪܬܐ‎ (nāʿōrtāʾ, „roată hidraulică”).

Substantiv

nora f., noras pl.

1. (tehn.) noria

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină nurus („noră”) (probabil prin latină populară *nora).

Înrudit cu portugheză nora, galiciană nora, spaniolă nuera, catalană nora, occitană nòra, italiană nuora and română noră.

Pronunție

• AFI: /ˈnɔɾa/

Substantiv

nora f., nori pl.

1. noră

Vezi și

• jenniru

Referințe

• Wiktionary