normalitate

română

Etimologie

Din franceză normalité.

Pronunție

• AFI: /nor.ma.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului normalitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	normalitate	invariabil
Articulat	normalitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	normalității	invariabil
Vocativ	'	'

1. stare normală.
2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale.

Antonime

• anormalitate

Cuvinte derivate

• norm
• normal
• normaliza

Traduceri

caracterul a ceea ce este normal

engleză: normality (English), normalcy (English) esperanto: normaleco (Esperanto) finlandeză: normaalius (suomi) franceză: normalité (français) f. germană: Normalität (Deutsch) f.

italiană: normalità (italiano) f. poloneză: normalność (polski) spaniolă: normalidad (español) f. suedeză: normaltillstånd (svenska) c. turcă: normallik (Türkçe)

Referințe

• DEX online