normal

română

Etimologie

Din franceză normal < latină normalis, italiană normale.

Pronunție

• AFI: /norˈmal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului normal
	Singular	Plural
Masculin	normal	normali
Feminin	normală	normale
Neutru	normal	normale

1. (adesea adverbial) care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
2. (spec.) sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
3. care este conform cu o normă.
4. (despre mărimi) a cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.

Cuvinte derivate

• normalist
• subnormal

Cuvinte compuse

• plan normal
• linie normală
• școală normală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online