objet

franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: AFI

Substantiv

objet m., objets pl.

1. obiect

   Dans les bagages des deux « garçons de la ville » que Luo et moi représentions à leurs yeux, c'était le seul objet duquel semblait émaner une saveur étrangère, une odeur de civilisation, propre à éveiller les soupçons des villageois.^[1]

— Era singurul obiect din bagajele celor doi „băieți de la oraș“ – cum eram Luo și cu mine pentru ei toți –, care părea că împrăștie un iz străin, un miros de civilizație și care trezea bănuielile sătenilor.^[2]

Expresii

• complément d'objet
• femme objet
• objet d'art