obscur

română

Etimologie

Din franceză obscur < latină obscurus.

Pronunție

• AFI: /ob'skur/

Adjectiv

Declinarea adjectivului obscur
	Singular	Plural
Masculin	obscur	obscuri
Feminin	obscură	obscure
Neutru	obscur	obscure

1. care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos.
2. (fig.) nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles.
3. (fig.) necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru.

Cuvinte derivate

• obscurizat
• semiobscur

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brusco

Referințe

• DEX '98 via DEX online