obstina

română

Etimologie

Din franceză s'obstiner < latină obstinō.

Pronunție

• AFI: /ob.sti'na/

Verb

Conjugarea verbului se obstina
Infinitiv	a se obstina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă obstinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se obstineze
Participiu	obstinat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (livr.) a stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă).

Sinonime

• (se) încăpățâna, (se) îndărătnici, (se) îndârji, (se) înverșuna

Cuvinte derivate

• obstinare
• obstinat
• obstinație, obstinațiune

Traduceri

a se încăpățâna

catalană: obstinar (català) engleză: to be obstinate (English) about, persevere (English), persist (English), insist (English) franceză: s'obstiner (français), s'opiniâtrer (français), s'acharner (français) greacă: επιμένω (Ελληνικά) (epiméno) ido: obstinar (Ido)

italiană: ostinare (italiano), ostinarsi (italiano), impuntarsi (italiano) (fig.) portugheză: obstinar-se (português), perseverar (português) spaniolă: obstinar (español), obstinarse (español) suedeză: envisas (svenska), framhärda (svenska) turcă: üstelemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online