obstinate

română

Etimologie

Din obstinat.

Pronunție

• AFI: /ob.sti'na.te/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru obstinat.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină obstinātus < obstinō.

Pronunție

• AFI: /'ɒbstɪnət/ (Anglia)
• AFI: /'ɒbstɪnɪt/ (Anglia)
• AFI: /'ɑbstənət/ (SUA)
• AFI: /'ɑbstənɪt/ (SUA)

Adjectiv

obstinate (comp. more obstinate, sup. most obstinate)

1. obstinat, încăpățânat

   Stop being so obstinate and listen to what I have to say.

2. persistent, durabil, care nu cedează ușor

   The illness didn't pass - it was therefore an obstinate malady.

Sinonime

• 1: bloody-minded, persistent, stubborn, pertinacious
• 2: persistent, unrelenting, inexorable

Cuvinte derivate

• obstinately
• obstinateness

Cuvinte apropiate

• obstinacy

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary