omisiune

română

Etimologie

Din franceză omission < latină omissio, omissionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului omisiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	omisiune	omisiuni
Articulat	omisiunea	omisiunile
Genitiv-Dativ	omisiunii	omisiunilor
Vocativ	omisiune	omisiunilor

1. faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online