omite

română

Etimologie

Din latină omittere.

Pronunție

• AFI: /o'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului omite
Infinitiv	a omite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	omit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să omită
Participiu	omis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.).

   A omite o parte din text.

   A omite o literă la culesul unui text.

   N-a omis nimic din câte știa că i-ar face plăcere.

   Te rog să nu omiți nici un element semnificativ.

Sinonime

• sări; scăpa, (fig.) mânca; ignora, neglija, nesocoti, uita, (latinism rar) pretera

Cuvinte derivate

• omis
• omisibil
• omisibilitate
• omisiune, omisie
• omisiv
• omitere

Traduceri

a lăsa la o parte în mod voit

cehă: vynechat (čeština) chineză: 省略 (中文) (shěnglüè) engleză: omit (English) finlandeză: jättää pois (suomi) franceză: omettre (français) germană: weglassen (Deutsch), auslassen (Deutsch) greacă: παραλείπω (Ελληνικά) (paraleípo) italiană: omettere (italiano) maghiară: kihagy (magyar)

neerlandeză: weglaten (Nederlands) poloneză: pomijać (polski) portugheză: omitir (português) rusă: пропускать (русский) (propuskat'), не включать (русский) (vključat') sârbă: изоставити (српски / srpski) (izostaviti) spaniolă: omitir (español) suedeză: utelämna (svenska) turcă: atlamak (Türkçe), bırakmak (Türkçe); yapmamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online