ornus

latină

(Latina)

Etimologie

Prin rotacism din proto-indo-europeană *os-.

Pronunție

• AFI: /ˈor.nus/

Substantiv

Declinarea substantivului ornus
f.	Singular	Plural
Nominativ	ornus	ornī
Genitiv	ornī	ornōrum
Dativ	ornō	ornīs
Acuzativ	ornum	ornōs
Ablativ	ornō	ornīs
Vocativ	orne	ornī

1. (bot.) urm, mojdrean; (p.ext.) frasin
2. (spec.) lance făcut din lemnul de urm

Sinonime

• 1: (bot.) fraxinus

Cuvinte derivate

• orneus

Referințe

• Wiktionary