panifica

română

Etimologie

Din franceză panifier. Confer italiană panificare.

Pronunție

• AFI: /pa.ni.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului panifica
Infinitiv	a panifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	panific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să panifice
Participiu	panificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a efectua procesul de panificație.

Cuvinte derivate

• panificabil
• panificare
• panificat
• panificație, panificațiune

Cuvinte apropiate

• pâine

Traduceri

a transforma în pâine sau în produse similare

engleză: make bread (English) franceză: panifier (français) italiană: panificare (italiano)

portugheză: panificar (português) spaniolă: panificar (español)

Referințe

• DEX online

---

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din pānis ("pâine") + faciō ("a face").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului panifica
f.	Singular	Plural
Nominativ	panifica	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. brutăreasă

Sinonime

• pistrīx

Cuvinte derivate

• pānāriolum
• pānārium
• pānārius
• pānicellus
• pāniceus
• pānicium
• pānicoctārius
• pānifex
• pānificium
• pānis
• pānōsus