peindre

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie paindre, care provine din franceză veche peindre, paindre < latină pingere, forma de prezent infinitiv activ pentru pingō („a picta”).

Înrudit cu italiană pingere și română picta.

Pronunție

• AFI: /pɛ̃dʁ/
•  Audio^fișier

Verb

peindre

1. (v.tranz.) a picta
2. (v.tranz.) (fig.) a picta

   Ceci achève de le peindre.

se peindre

1. (v.refl.) a se picta, a se înfățișa

   Cet auteur se peint dans ses ouvrages.

Sinonime

peindre

• 1: badigeonner, barbouiller, barioler, (în Canada, fam.) peinturer

Cuvinte derivate

• dépeindre
• repeindre

Cuvinte apropiate

• peintre
• peinture
• peinturlurer
• pictural
• pinceau
• pittoresque

Hiponime

hiponime

1. A aplica culoare argenter blanchir bleuir bronzer dorer jaunir noircir teindre vermillonner 2. A reprezenta o persoană, o chestie caricaturer esquisser figurer portraiturer

3. A face o lucrare artistică aquareller colorier émailler enluminer gouacher laquer marbrer taguer (un perete)

Locuțiuni

• couteau à peindre
• papier peint
• peindre à fresque
• toile peinte

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire