pian
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /piˈan/
Substantiv
| Declinarea substantivului pian | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pian | piane |
| Articulat | pianul | pianele |
| Genitiv-Dativ | pianului | pianelor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- pian de orchestră
- pian mecanic
- pian automat, pian electric
- pian cu manivelă
- concert de pian
Traduceri
instrument muzical
|
|
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads