pisa
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină pῑsāre, forma populară în loc de pinsare.
Pronunție
- AFI: /piˈsa/
Verb
| Conjugarea verbului pisa | |
| Infinitiv | a pisa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pisez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să piseze |
| Participiu | pisat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf.
- A pisa sare.
- a bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca.
- (fig.) a bate tare, a snopi în bătaie.
- (fig.) a plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i același lucru.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a preface în fărâme cu ajutorul unei unelte
|
|
Etimologie
Din pisa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pisa.
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads