plante

Vezi și : planté

română

Etimologie

Din plantă.

Pronunție

• AFI: /ˈplan.te/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru plantă.

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante f.

1. plantă

Verb

plante

1. planta

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină planta.

Pronunție

• AFI: /plɑ̃t/

Substantiv

plante f., plantes pl.

1. (bot.) plantă

   Une plante de serre.

2. (anat.) talpă (la picior)

Cuvinte compuse

• jardin des plantes
• plante-crayon
• plante d'intérieur
• plante de bruyère
• plante dichrone
• plante-éponge
• plante genouilleuse
• plante sarclée
• plante médicinale
• plante sociale
• plante tinctoriale
• plante vivace

Cuvinte apropiate

• plant
• plantage
• plantain
• plantaire
• plantation
• planté
• planter
• planteur
• plantigrade
• plantoir
• plantule
• plantureux

Etimologie

Derivat regresiv din planter.

Verb

1. forma de subjunctiv prezent la persoana a III-a singular pentru planter.

   română: el/ea plantează

2. forma de imperativ la persoana a II-a singular pentru planter.

   română: (tu) plantează!

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

plante m.

1. plantă

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din plantar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

plante

1. forma de indicativ prezent la persoana I și a III-a singular pentru plantar

   română: el/ea plantează

2. forma de imperativ la persoana a III-a singular pentru plantar

   română: planteze