plean

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

română

Etimologie

Din slavă (veche) plĕn.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plean
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plean pleanuri
Articulat pleanul pleanurile
Genitiv-Dativ pleanului pleanurilor
Vocativ pleanule pleanurilor
  1. (înv. și pop.) pradă (de război), captură; rechiziție.
  2. jaf.
  3. grup de prizonieri, ceată de oameni robiți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads