plomba

română

Etimologie

Din franceză plomber.

Pronunție

• AFI: /plom'ba/

Verb

Conjugarea verbului plomba
Infinitiv	a plomba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plombez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plombeze
Participiu	plombat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă.
2. (v.tranz.) a construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze.
3. (v.tranz.) a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos.

Cuvinte derivate

• plombare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aplomb

Referințe

• DEX '98 via DEX online