pollancre

catalană

(català)

Variante

• pollangre

Etimologie

Probabil din pollanca, care provine din pollanc, din poll < latină populară *pōclus, inevitabil din latină pōpulus („plop”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /poˈʎaŋ.kɾe/
• (central) AFI: /puˈʎaŋ.kɾə/
• (oriental) AFI: /poˈʎaŋ.kɾə/

Substantiv

pollancre m., pollancres pl.

1. (bot.) plop

Sinonime

• (bot.) poll, pollanc, xop

Cuvinte derivate

• pollancreda

Cuvinte compuse

• pollancre carolí
• pollancre d'Elx
• pollancre del Canadà
• pollancre gavatx
• pollancre ver

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary