pouce

franceză

(français)

Variante

• (unitate de măsură franceză) (abr.) p
• (unitate de măsură engleză/americană) (abr.) ″, in, po

Etimologie

Din franceză veche pouce, pouz, peuce < latină pollicem, forma de acuzativ singular pentru pollex („degetul mare, police”).

Înrudit cu catalană polze, italiană pollice, occitană poce, portugheză pólex, pólice, română police și spaniolă pólice.

Pronunție

• AFI: /pus/
•  Audio^fișier

Substantiv

pouce m., pouces pl.

1. (anat.) degetul mare, police
2. (metro.) țol

Sinonime

• 1: (anat.) doigt I, premier doigt

Cuvinte derivate

• poucer
• poucet
• poucettes
• pouceux
• poucier

Omofone

• pousse, poussent, pousses

Locuțiuni

locuțiuni

avoir le pouce vert avoir les mains pleines de pouces avoir les pouces verts baiser les pouces en croix bouger d'un pouce chaque pouce contre-pouce coup de pouce et le pouce faire du pouce gras du pouce lire du pouce manger sur le pouce mettre les pouces n'avoir pas un pouce de terre partir sur le pouce piano à pouces point par pouce

pouce baissé pouce carré pouce circulaire pouce cube pouce levé pouce par pouce pouce-pied quart-de-pouce se mordre les pouces se rouler les pouces, se tourner les pouces serrer les pouces sucer son pouce sur le pouce tenir les pouces tom-pouce un bout sur le pouce y mettre les quatre doigts et le pouce

Vezi și

• main

Etimologie

Din poucer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru poucer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire