praise

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie praisen, preisen, care provine din franceza veche praisier, preisier < latină târzie pretiare < pretium.

Pronunție

• AFI: /preɪz/

Substantiv

praise, pl. praises

1. laudă, elogiu, glorificare

   She should get praise for her commitment to the cause.

2. (rel.) devoțiune, adorare, venerare, divinizare

Sinonime

• 1: commendation
• 2: worship

Antonime

• 1: blame

Cuvinte derivate

• praiseful
• praiser
• praiseworthy

Expresii

• sing the praises

Verb

Conjugarea verbului to praise
Infinitiv	to praise
Prezent simplu pers. 3 sg.	praises
Trecut simplu	praised
Participiu trecut	praised
Participiu prezent	praising

1. a lăuda, a glorifica, a preamări

   People praised the Lord for the bountiful harvest.

Antonime

• blame

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary