predecesor

Din franceză prédécesseur.

Declinarea substantivului predecesor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predecesor	predecesori
Articulat	predecesorul	predecesorii
Genitiv-Dativ	predecesorului	predecesorilor
Vocativ	predecesorule	predecesorilor

persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș.
(mai ales la pl.) strămoș, înaintaș.

română