predispune

română

Etimologie

Din franceză prédisposer (după dispune).

Pronunție

• AFI: /pre.dis'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului predispune
Infinitiv	a predispune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	predispun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să predispuie
Participiu	predispus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva.
2. (v.tranz.) (med.) a face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.

Cuvinte derivate

• predispunere
• predispus

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online