priva

română

Etimologie

Din franceză priver < latină privare.

Pronunție

• AFI: /pri'va/

Verb

Conjugarea verbului priva
Infinitiv	a priva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	privez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să priveze
Participiu	privat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar.
2. (v.refl.) a renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept.

Cuvinte derivate

• privare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online