prodigy

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie prodige < latină prōdigium („prezicere, prevestire, minunăție, semn”).

Pronunție

• AFI: /'prɒdᵻdʒi/

Substantiv

prodigy, pl. prodigies

1. (astăzi rar) prezicere, prevestire, semn rău, rău augur
2. întâmplare sau ființă extraordinară; curiozitate, drăcie, ciudățenie
3. prodigiu, minunăție, minune, miracol
4. lucru minunat
5. persoană minunată, prodigiu

   Mozart was a musical prodigy.

Sinonime

• 1: omen, portent
• 2: anomaly; freak, monster
• 3: wonder
• 5: wunderkind, girl wonder, girl-genius, boy-genius, boy wonder

Cuvinte compuse

• child prodigy
• prodigy house

Cuvinte apropiate

• prodigious

Vezi și

• prodigal

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary