pruna
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din prună.
Pronunție
- AFI: /ˈpru.na/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru prună.
catalană
(català)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
pruna f., prunes pl.
- (bot.) prună
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- pruna cascavell
- pruna clàudia
- pruna de cor de bou
- pruna de frare llarg
- pruna pansa
- pruna salvatge
Expresii
- com una pruna
- de prunes agres
- ni pruna
Referințe
Remove ads
latină
(Latina)
Etimologie
Inevitabil din proto-indo-europeană *prews- („a îngheța; a arde”).
Pronunție
- AFI: /ˈpruː.na/
Substantiv
| Declinarea substantivului prūna | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | prūna | prūnae |
| Genitiv | prūnae | prūnārum |
| Dativ | prūnae | prūnīs |
| Acuzativ | prūnam | prūnās |
| Ablativ | prūnā | prūnīs |
| Vocativ | prūna | prūnae |
Descendenți
- aromână: sprunã
- catalană: espurna
- italiană: brunice
Vezi și
- carbō
Referințe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads