puber

română

Etimologie

Din latină puber. Confer franceză pubère.

Pronunție

• AFI: /ˈpu.ber/

Adjectiv

Declinarea adjectivului puber
	Singular	Plural
Masculin	puber	puberi
Feminin	puberă	pubere
Neutru	puber	pubere

1. care a ajuns la vârsta pubertății.

Traduceri

ajuns la pubertate

engleză: pubescent (English) esperanto: puberta (Esperanto) franceză: pubère (français) germană: geschlechtsreif (Deutsch), pubertär (Deutsch)

spaniolă: pubescente (español) suedeză: pubertets- (svenska) turcă: ergin (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului puber/puberă
m. și f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puber/puberă	puberi/pubere
Articulat	puberul/pubera	puberii/puberele
Genitiv-Dativ	puberului/puberei	puberilor/puberelor
Vocativ	puberule/pubero	puberilor/puberelor

1. persoană care a ajuns la vârsta pubertății.

   Persoană puberă.

Sinonime

• (livr.) nubil

Antonime

• impuber

Cuvinte derivate

• impuber
• puberal
• pubertar
• pubertate

Traduceri

individ ajuns la pubertate

esperanto: pubertulo (Esperanto)

germană: Pubertierender (Deutsch) m.

Referințe

• DEX online