purga

română

Etimologie

Din franceză purger < latină purgare.

Pronunție

• AFI: /pur'ga/

Verb

Conjugarea verbului (se) purga
Infinitiv	a (se) purga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) purghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) purgheze
Participiu	purgat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (rar) a-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor).

Cuvinte derivate

• purgare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• grupa

Referințe

• DEX '98 via DEX online