ratifica

română

Etimologie

Din latină, italiană ratificare, franceză ratifier.

Pronunție

• AFI: /ra.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului ratifica
Infinitiv	a ratifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ratific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ratifice
Participiu	ratificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre un stat) a-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare.

Cuvinte derivate

• ratificare
• ratificat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• africați

Referințe

• DEX '98 via DEX online