readmite

română

Etimologie

Din franceză réadmettre (după admite).

Pronunție

• AFI: /re.ad'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului readmite
Infinitiv	a readmite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	readmit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să readmită
Participiu	readmis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a admite din nou, a reprimi.

Cuvinte derivate

• readmitere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• admitere
• diametre
• reeditam
• remediat

Referințe

• DEX '98 via DEX online