admite

română

Etimologie

Din franceză admettre < latină admittere.

Pronunție

• AFI: /adˈmi.te/

Verb

Conjugarea verbului admite
Infinitiv	a admite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	admit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să admită
Participiu	admis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite.
2. (v.tranz.) a da curs favorabil unei cereri.
3. (v.tranz.) a primi pe un solicitator, a accepta un candidat.

Sinonime

• 1-3: accepta, aproba, consimți, îngădui, permite, primi

Antonime

• interzice, refuza, respinge

Cuvinte derivate

• admis
• admitere

Cuvinte apropiate

• admisibil
• admisibilitate
• admisiune, admisie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online