recompune

română

Etimologie

Din prefixul re- + compune (după franceză recomposer).

Pronunție

• AFI: /re.kom'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului recompune
Infinitiv	a recompune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recompun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recompună
Participiu	recompus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus.

Sinonime

• reface, reconstitui

Cuvinte derivate

• recompunere

Cuvinte apropiate

• compune
• compunere
• compus

Traduceri

a compune din nou

engleză: recompose (English) franceză: recomposer (français)

suedeză: återskapa (svenska), återföra (svenska)

Referințe

• DEX online