rectificat

română

Etimologie

Din verbul a rectifica.

Pronunție

• AFI: /rek.ti.fiˈkat/

Substantiv

Declinarea substantivului rectificat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rectificat	rectificate
Articulat	rectificatul	rectificatele
Genitiv-Dativ	rectificatului	rectificatelor
Vocativ	rectificatule	rectificatelor

1. faptul de a rectifica; rectificare.

Cuvinte compuse

• mașină de rectificat

Cuvinte apropiate

• rectifica

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului rectificat
	Singular	Plural
Masculin	rectificat	rectificați
Feminin	rectificată	rectificate
Neutru	rectificat	rectificate

1. care a fost corectat.
2. care a fost supus operației de rectificare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rectifica.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru rectifica.

Anagrame

• certificat

Referințe

• DEX '98 via DEX online