rectifica

Vezi și : rectifică

română

Etimologie

Din franceză rectifier < latină rectificare.

Pronunție

• AFI: /rek.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului rectifica
Infinitiv	a rectifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rectific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rectifice
Participiu	rectificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
2. (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
3. (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.

Cuvinte derivate

• rectificabil
• rectificare
• rectificat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rectifica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.

Anagrame

• certifica

Referințe

• DEX '98 via DEX online