refec

română

Etimologie

Confer verbul a refeca.

Pronunție

• AFI: /reˈfek/

Substantiv

Declinarea substantivului refec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	refec	refecuri
Articulat	refecul	refecurile
Genitiv-Dativ	refecului	refecurilor
Vocativ	refecule	refecurilor

1. cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură.

Cuvinte derivate

• refecătură

Expresii

• A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din refeca.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru refeca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru refeca.

Anagrame

• ferec
• frece

Referințe

• DEX '98 via DEX online