relua

Vezi și : reluă

română

Etimologie

Din re- + verbul a lua (după franceză reprendre).

Pronunție

• AFI: /re.luˈa/

Verb

Conjugarea verbului relua
Infinitiv	a relua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reiau
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reia
Participiu	reluat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lua din nou, a lua înapoi.
2. (v.tranz.) a începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere).

Cuvinte derivate

• reluare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din relua.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru relua.

Anagrame

• aerul
• arule
• aurel

Referințe

• DEX '98 via DEX online