repugna

română

Etimologie

Din franceză répugner < latină repugnare.

Pronunție

• AFI: /re.puɡˈna/

Verb

Conjugarea verbului repugna
Infinitiv	a repugna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repugne
Participiu	repugnat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (livr.) a-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online