retransmite

română

Etimologie

Din re- + a transmite (după franceză retransmettre).

Pronunție

• AFI: /re.tran'smi.te/

Verb

Conjugarea verbului retransmite
Infinitiv	a retransmite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	retransmit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să retransmită
Participiu	retransmis
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie.

Cuvinte derivate

• retransmitere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online