risipitor

română

Etimologie

Din a risipi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ri.si.pi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului risipitor
	Singular	Plural
Masculin	risipitor	risipitori
Feminin	risipitoare	risipitoare
Neutru	risipitor	risipitoare

1. care își risipește averea, bunurile; cheltuitor.
2. (înv.) care produce ruină; nimicitor, distrugător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online