avere

română

Etimologie

Din avea.

Pronunție

• AFI: /a've.re/

Substantiv

Declinarea substantivului avere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avere	averi
Articulat	averea	averii
Genitiv-Dativ	averii	averilor
Vocativ	'	'

1. totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivități sau a unui individ; avut, avuție.
2. sumă foarte mare de bani.

Sinonime

• avut, avuție, bogăție, bun

Antonime

• sărăcie, paupertate

Cuvinte derivate

• avea, avut, avuție

Traduceri

Traduceri

aromână‏‎: picul'u (armãneashti) engleză: asset (English), wealth (English) franceză: fortune (français)

italiană: dote (italiano) suedeză: tillgång (svenska), förmögenhet (svenska)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină habēre < habeō.

Pronunție

• AFI: /a'vere/

Verb

Verb tranzitiv

1. a avea

Verb auxiliar

1. a avea

Cuvinte derivate

• avercela
• aversela
• aversene

Conjugare

Infinitiv			avere
Gerunziu			avendo
Prezent perfect			avente
Trecut perfect			avuto
Persoana		singular			plural
		I	II	III	I	II	III
Indicativ		io	tu	lui/lei	noi	voi	loro
	Prezent	ho	hai	ha	abbiamo	avete	hanno
	Imperfect	avevo	avevi	aveva	avevamo	avevate	avevano
	Mai mult ca perfect	ebbi	avesti	ebbe	avemmo	aveste	ebbero
	Viitor	avrò	avrai	avrà	avremo	avrete	avranno
	Condițional	avrei	avresti	avrebbe	avremmo	avreste	avrebbero
Subjunctiv		che io	che tu	che lui/che lei	che noi	che voi	che loro
	Prezent	abbia	abbia	abbia	abbiamo	abbiate	abbiano
	Imperfect	avessi	avessi	avesse	avessimo	aveste	avessero
Imperativ		-	tu	lui/lei	noi	voi	loro
			abbi	abbia	abbiamo	abbiate	abbiano

Substantiv

avere m., averi pl.

1. avere, bun, proprietate
2. (la pl.) bunuri, lucruri, dependințe
3. (ec.) bunuri