satisface

română

Etimologie

Din latină satisfacere.

Pronunție

• AFI: /sa.tisˈfa.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului satisface
Infinitiv	a satisface
Indicativ prezent pers. 1 sg.	satisfac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să satisfacă
Participiu	satisfăcut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a mulțumi pe cineva îndeplinindu-i o dorință, o necesitate, o exigență.
2. (v.tranz.) a fi conform cu anumite norme, criterii, exigențe, dorințe; a se potrivi, a corespunde.

Cuvinte derivate

• satisfacere
• satisfăcut
• satisfăcător

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din satisface.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru satisface.
2. (rar) forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru satisface.

Sinonime

• 2: satisfă

Referințe

• DEX '98 via DEX online