scopo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie scopus < greacă antică σκοπός (skopós).

Pronunție

• AFI: /'skɔpo/

Substantiv

scopo m., scopi pl.

1. scop, obiectiv, rol, rost, sens, țel, țintă

Sinonime

• fine, intento, motivo, obiettivo, ragione, mira, intenzione, aspirazione

Etimologie

Din scopare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru scopare.

   • română: (eu) mătur

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică σκοπέω (skopeō, "a pândi").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

scopō (infinitivul prezent scopere)

1. a căuta, a se uita în, a cerceta

Etimologie

Din scōpae.

Verb

scōpō (infinitivul prezent scōpāre, perfectul activ scōpāvī, supinul scōpātum)

1. a mătura

Referințe

• Wiktionary