scribe

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie scribe, care provine din franceză veche scribe < latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție

• AFI: /skɹaɪb/

Substantiv

scribe, pl. scribes

1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar

   In Ancient Egypt, scribes often performed tedious tasks, such as copying texts by hand.

2. (înv.) știutor de carte
3. (tehn.) ac de trasat
4. (umor.) scriitor; (spec.) jurnalist

Sinonime

• 1: (ist.) amanuensis, scrivener, tabellion
• 3: (tehn.) scriber
• 4: writer, journalist

Cuvinte derivate

• scribal
• scribely

Vezi și

• copyist
• notary
• secretary

Verb

Conjugarea verbului to scribe
Infinitiv	to scribe
Prezent simplu pers. 3 sg.	scribes
Trecut simplu	scribed
Participiu trecut	scribed
Participiu prezent	scribing

1. a scrie
2. a înscrie, a grava
3. a nota, a înregistra
4. (tehn.) a trasa

Sinonime

• 1: write
• 2: inscribe, engrave
• 3: record

Cuvinte derivate

• ascribe
• circumscribe
• describe
• inscribe
• prescribe
• proscribe
• transcribe

Cuvinte compuse

• scribing iron

Cuvinte apropiate

• shrive

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie scriba („secretar”), din scribere („a scrie, a trasa”). Cuvântul latin era folosit în limba populară pentru a reda greacă antică γραμματεύς (grammateús, „scrib, secretar”), care la rândul său era folosit pentru a reda ebraică סופר‏ (sofér, „secretar”).

Pronunție

• AFI: /skʁib/

Substantiv

scribe m., scribes pl.

1. (ist.) scrib; (spec.) copist, notar

Cuvinte derivate

• scribouillage
• scribouillard
• scribouille
• scribouiller

Vezi și

• copiste

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionnaire

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din scriber.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de prezent pentru scriber.
2. forma de imperativ pentru scriber.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din scrībō.

Pronunție

• AFI: /ˈskriː.be/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ activ pentru scrībō.