serin

Vezi și : Serin, serín, șerin

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza medie serin. Confer provensală (veche) serena, sirena < latină târzie sīrēna < sīrēn.

Pronunție

• AFI: /'sɛrɪn/

Substantiv

serin, pl. serins

1. (ornit.) gen de pasăre (Serinus); cănăraș

Vezi și

• canary
• siskin

Anagrame

• reins, resin, rinse, risen, siren

Referințe

• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Probabil împrumut timpuriu dintr-o limbă veche din sudul Franței (confer provensala veche cerena, care provine din latină târzie sirena < siren). Acest cuvânt latin provine din greacă antică Σειρήν (Seirín).

Pronunție

• AFI: /sə.ʁɛ̃/

Substantiv

serin m., serins pl.

1. pasăre din genul Serinus; (spec.) canar
2. (fig. și fam.) naiv

   Il est un peu serin.

Cuvinte derivate

• serine

Referințe

• Wiktionnaire

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Confer germană Serin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului serin
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	serin	serinet	invariabil	invariabil
Genitiv	serins	serinets	invariabil	invariabil

1. serină