sfii

română

Etimologie

Din slavă svĕniti sę, svĕnją sę.

Pronunție

• AFI : /sfiˈi/

Verb

Conjugarea verbului se sfii
Infinitiv	a se sfii
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă sfiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se sfiască
Participiu	sfiit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de...

   Hai, nu te sfiești, spune!

Sinonime

• se jena, se rușina, (înv. și reg.) se stânjeni, (înv.) se scăndăli, se stidi, (reg. fig.) se teși

Cuvinte derivate

• sfială
• sfielnic
• sfieț
• sfiicios
• sfiiciune
• sființă
• sfiire
• sfios

Traduceri

a rușina; a jena

Vedeți traduceri pentru a (se) jena sau (se) rușina.

Referințe

• DEX online