singulariza

română

Etimologie

Din franceză singulariser.

Pronunție

• AFI: /sin.gu.la.ri'za/

Verb

Conjugarea verbului (se) singulariza
Infinitiv	a (se) singulariza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) singularizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) singularizeze
Participiu	singularizat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun.

Sinonime

• (se) distinge; individualiza, remarca

Cuvinte derivate

• singularizare
• singularizat

Cuvinte apropiate

• singular
• singularism
• singularitate
• singulativ

Traduceri

a individualiza; a particulariza

franceză: singulariser (français)

Referințe

• DEX online