sluji

română

Etimologie

Din slavă (veche) služiti.

Pronunție

• AFI: /sluˈʒi/

Verb

Conjugarea verbului sluji
Infinitiv	a sluji
Indicativ prezent pers. 1 sg.	slujesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să slujească
Participiu	slujit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcție publică.
2. (v.intranz.) (pop.) a-și face serviciul militar.
3. (v.tranz.) a munci pentru altul, a fi la dispoziția unui stăpân.
4. (v.refl.) a se servi, a se folosi de cineva sau de ceva.
5. (v.intranz.) (despre obiecte și despre abstracte) a servi la ceva; a folosi.
6. (v.intranz.) a oficia o slujbă religioasă.

Cuvinte derivate

• slujire
• slujitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online