sonor

română

Etimologie

Din franceză sonore < latină sonorus.

Pronunție

• AFI: /so'nor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului sonor
	Singular	Plural
Masculin	sonor	sonori
Feminin	sonoră	sonore
Neutru	sonor	sonore

1. care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune.
2. (adesea adverbial) care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător).
3. care amplifică sunetele, care are rezonanță.
4. (despre consoane) care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic.
5. (despre filme cinematografice) însoțit de vorbire și de muzică.
6. (fig.) important, cu răsunet, renumit; (p.ext.) pretențios, emfatic.

Cuvinte derivate

• ultrasonor

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului sonor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sonor	sonore
Articulat	sonorul	sonorele
Genitiv-Dativ	sonorului	sonorelor
Vocativ	sonorule	sonorelor

1. partea sonoră a unui film cinematografic sau de televiziune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online